Bancuta noastra

Probabil toata lumea a observat in ultima vreme aceste panouri care incurajeaza acceptarea in societate a homosexualilor.  Pentru mine cel putin a fost de-a dreptul revoltator.  Cum se poate intampla asa ceva ?  A facut cineva propaganda atat de agreziva vreodata despre familia crestina, despre cum ar trebui sa fie ea? Nu.  Nimeni nu a facut.  Dar ei da.  Si in felul acesta, cei care au aprobat asa ceva au creat un precedent.  Mai e un pas si o sa ni se urce in cap cerandu-si din ce in ce mai multe drepturi.

Au folosit imaginea unui copil nevinovat, abia nascut, inocenta lui, un ingeras de copil... Cu ce drept au folosit imaginea lui? E cumva copilul lor? E un copil rezultat cumva din actul sexual plin de dragoste si afectiune dintre doi homosexuali? E strigator la cer asa ceva !!

In aceste panori se pune ca ,, homesexualitatea nu e o alegere...nu e o boala ,,  Nu? Dar ce?  Cam ce ar vrea ei sa insinueze ca este homosexualitatea?  O normalitate?  Probabil...pt ca doar aceasta varianta mai rămâne.  Ceea ce nu este adevărat, si am sa va explic si de ce.

Initial acesti indivizi sustineau sus si tare ca este o alegere.  Ca este alegerea lor sa fie asa, ca asa se simt ei bine.  Au vazut ca nu tine.  Apoi au inceput sa faca pe victimele ca sufera de o boala.  Da, pot spune ca din punct de vedere medical s-au gasit explicatii si s-a ajuns la concluzia ca acesti oameni sufera de un dezechilibru hormonal care impiedica maturizarea neuropsihica specifica fiecarui sex in momentul pubertatii. In concluzie, stiinta le-a gasit un loc: sunt suferinzi de o boala endocrina. (asta am studiat la unul din cursurile de endocrinologie din facultate, la spitalul Parhon).

Surpriza a fost insa acest panou in care ei nu mai vor sa recunosca nici macar ca sunt bolnavi.  Stiinta medicala le-a dat o sansa, dar nu... Sunt prea mandri sa accepte ca au o boala.  Ei vor sa ne transmita c

a sunt normali.  Le-am dat un deget si ei ne-au luat mana toata. Ce mai urmeaza? Sa zica de noi ca suntem bolnavi si ei narmali? Mult nu mai este.  Voi ce credeti?

 Depresia este inca un subiect tabu desi este supranumita boala secolului si a tarilor civilizate.  Se prefera sa se vorbeasca despre oboseala, despre stres, lipsa de vitamine, rareori persoanele afectate recunoscand starea de anxietate (frica) care le domina gandurile si actiunile. Acesta stare de anxietate, nebagata in seama si netrata,  poate lua amploare pana la stadiul in care oboseste atat de tare psihicul uman pana acesta cedeaza.  Aici apare instalarea depresiei.

Depresia se poate instala si in urma atacurilor de panica. Atacul de panica este o stare in care ai impresia ca vezi moartea cu ochii aparent din senin. Insa nu este chiar asa; orice atac de panica are o cauza: ori ai avut un soc emotional cu cateva zile inainte, ori ai trecut printr-o stare de anxietate prelungita in ultimele saptamani, ori ai adormit seara cu gandul ca nu ai fost suficient de bun, ca trebuia sa muncesti mai mult (sentimentul de vinovatie). Uneori acest sentiment de vinovatie poate duce la adevarate avalanse in mintea persoanelor perfectioniste, uneori fara sa bagi de seama deoarece procesul se produce cel mai ades in subconstient. Si astefel, te poti trezi in plina noapte ca ai un atac de panica (stare de sufocare, transpiratii, ameteala puternica, amortirea mainilor, stare de greata si varsaturi si o frica inexplicabil de puternica ). Poti ajunge sa te plimbi prin mai multe spitale pe la boli interne dar vei avea surprinederea ca aici nimeni nu te poate ajuta si nimeni nu stie ce sa iti faca; starea ta este in continua cadere.

Acesta este momentul in care trebuie sa consulti un psihiatru oricat de ciudat ti s-ar parea. Faptul ca mergi la psihiatru nu e ceva grav pentru ca depresia nu este o psihoza ci o nevroza. Asta inseamna ca nu esti considerat nebun. Oricata neincredere ai, incearca si ai sa vezi cum printr-un tratament usor, toate aceste simptome devastatoare dispar.

Cum am mai spus, atacul de panica netratat poate duce la instalarea depresiei, si la repetabilitate.

Cum recunosti instalarea depresiei? In primul rand simti ca starea de frica este inlocuita treptat de o stare apasatoare de tristete. Simti ca buna ta dispozitie s-a prabusit.  Ce se intelege prin "dispozitie"? Este vorba despre starea de spirit, peisajul mental in care se gaseste cineva.

O persoana care sufera de depresie vede toata viata sa in negru, se gandeste ca se va imbolnavi de ceva foarte grav, ca familia il va parasi, ii este teama sa nu innebuneasca.  Insa va spun din experienta mea de medic, ca nu am vazut nici o persoana care avea teama de a nu innebuni, sa innebuneasca. Tristetea nu este trecatoare, ci se instaleaza durabil si devine putin cate putin impermeabila la evenimentele exterioare. Starea depresiva poate ajunge sa te puna la pat pentru ca functiile psiho-motorii ale corpului tau vor deveni atat de incetinite incat nu vei mai putea vorbi decat cu un efort foarte mare.

O persoana care sufera de depresie este o persoana care poate fi usor reperata, deoarece pare sa faca eforturi pentru orice: sa se trezeasca, sa se imbrace, sa manance, sa vorbeasca, totul este foarte lent. In aceste momente poate aparea in gandul persoanei afectate gandul suicidului. Nu. Nu trebuie ascultat. Este un alt gand negru caracteristic depresiei. este trecator. Cunosc persoane care l-au avut si nu l-au ascultat. Acum se bucura... Despre cum sa combati gandul suicidului voi scrie un alt articol mult mai elaborat. Asa ca, nu faceti prostii, va rog sa asteptati noi sfaturi.

Milioane de oameni din întreaga lume au urmărit, cu sufletul la gură, ceremonia căsătoriei prinţului William al Marii Britanii cu Kate Middleton.

Tânăra Kate a îmbrăcat o rochie amplă cu dantelă ce acoperea umerii si mainile, cu decolteu mai putin generos, cu o trenă cu o lungime de 3 metri, de culoare albă, brodata. Soţia prinţului William a purtat pe cap un voal brodat pe margini, o coronita discreta şi cercei cu diamante.

Mireasa a avut un buchet mic realizat din flori albe,numite si flori de mir, care se spune sa ar trebui sa fie nelipsite din buchetele printeselor. In concluzie, printesa a fost simpla. Poate a ales asa o rochie din dorinta de a nu starni controverse, mai ales ca stia ca este urmarita de intreaga lume. Niciodata simplitatea nu poate sa fie criticata prea tare. Emotiile s-au citit pe fata ei de-a lungul intregii ceremoni si nici printul nu a stat mai bine la acest capitol.

Ceea ce nu mi s-a parut prea frumos a fost roiul de palarii ale invitatelor de seama. Prea multe palarii... Aproape ca nu mai puteam sa fiu atenta la ceremonia in sine din cauza palariilor. Nu...asa nu. Inteleg ca poate asa e moda la vita lor regala dar sa nu eclipsam regina si printesa cu...pampoane imense.

Buna!

Acesta este primul meu articol pe blog - de altfel si primul meu blog :) .  L-am creat pentru a putea sa astern in el gandurile, sperantele, ideile, criticile, poate chiar si temerile..dar nu in ultimul rand, am creat acest blog pentru a ajuta oameni.

As vrea ca ,,pe bancuta noastra" sa pot sa gazduiesc pe fiecare dintre voi, cititorii, si sa va pot oferi un moment de liniste, de relaxare, si sa privim impreuna lucrurile care sa intampla in jurul nostru cu o usoara detasare.Sa privim de undeva de sus, sa fim critici, sa ajutam, si nu in ultimul rand sa incercam sa schimbam ceva.

Medic fiind, sunt ghidata de o dorinta nestapanita de a ajuta oamenii din jurul meu si de aceea am sa incerc sa va sfatuiesc cum pot eu mai bine prin intermediul articolelor mele viitoare. In speranta ca introducerea a fost suficient de atragatoare, am sa va astept pe bancuta sa schimbam ganduri si impresii.