joi, 26 mai 2011
...Si nu m-am sinucis...
In negura potopului de ganduri gri, naucita de viforul vietii si de lovituri din partea celor pe care-i consideram prieteni, am ajuns sa plang. Cand daruiam totul pentru cei din jur ei vroiau tot mai mult...
Le-am dat un zambet... Ei vroiau chipul... Le-am dat inima... Ei vroiau si sufletul... Le-am spus o vorba buna...Ei imi vroiau intreaga suflare... In cele din urma tu dai tot. Dar nu primesti nimic in schimb!
Tu ai secat... Si nu este ploaie care sa te racoreasca macar putin... Si te racoresti singur in propriile lacrimi. Plangi...
Asa incepe totul... Cand ai inceput sa plangi, pana si lacrimile ti se pare ca ingheata de raceala inimilor celor din jurul tau. Si nu mai crezi nimic... Nu crezi ca starea ta se va schimba vreodata... Nu crezi ca soarele mai straluceste si pentru tine...
Tu stai intins pe pat cu ochii crapati atintiti in tavanul camerei stramte... Ochii tai plang in continuare parca fara tine, fara sa vrei. Se varsa potirul sarat al sufletului tau pe fata ta siroaie. Si-o lacrima hoinara se strecoara in urechea dreapta.. si brusc tresari... Ti-ai auzit durerea? Ti-ai auzit durerea !
Cu totii poate am simtit intr-un moment din viata aceste lucruri. Multi poate le simt chiar acum.
Ideea este sa nu disperati. Asta am simtit si eu candva, si am vrut parca sa dispar de pe acest pamant. Dar nu... M-am oprit si mi-am zis ca sunt mai puternica decat cred eu. Ca pe acest pamant nu m-am nascut degeaba.
,, Caci, nebiruit e omul ce lupta cu credinta
El stie ca pe lume nimic zadarnic nu-i
Ca dincolo de jertfa si truda clipei lui
In taina vremea tese la sfanta biruinta
Ca vuietele toate viseaza armonie
Ca este o dreptate... Si trebuie sa fie ! ,,
Si nu m-am sinucis... Si azi ma bucur de clipe pe care nici in visele mele cele mai frumoase nu indrazneam sa le cer ! Si nu am cerut de la Dumnezeu nimic mai mult decat linistea mea, din care sa pot da si eu altora la randul meu...
Nu i-am cerut niciodata sa-mi dea langa mine un sot si un suflet pereche atat de minunat...dar mi-a dat... Nu am cerut sa traiesc, dar traiesc... Nu am cerut fericire, dar am primit fericire... Tot ce am facut a fost sa astept sa treaca acele ganduri, si sa SPER.
Speranta moare ultima!
Daca totusi simtiti ca aveti nevoie de ajutor existam noi, medicii..
Exista si numarul de telefon cu apel gratuit:
0800080100 - Spitalului Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alex. Obregia"
La numarul de telefon pus la dispozitie vor raspunde medici psihiatri ce vor acorda asistenta de specialitate.
Atat linia telefonica 0800 08 01 00 cat si centrul vor fi deschise de luni pana vineri, intre 8:30-16:30 .
Daca aveti intrebari suplimentare puteti comenta pe blog.
Mult Succes !
2 comentarii (+add yours?)
Nu stiu ce caut aici ,poate un pic de ajutor,acum citeva luni sotia mea a plecat in Italia , acum s-a inors dar nimic nu mai e la fel ,ea ma acuza pe mine pentru serile cind veneam baut mai ales si multe altele nu stiu ce sa fac o iubesc foarte mult ,acum cind o sa plece iar cred ca nu am sa mai rezist ,am sa ma sinucid ,deocamdata caut metoda ,ori imi tai venele ,ori iau un pumn de medicament ,ori amindoua ca sa fiu mai sigur.Poate ma poate ajuta cineva sa renunt. Apropo in mai o sa fac 44 de ani ,daca mai apuc.
Indiferent ce metoda alegi este una proasta :) Nu faci decat sa arunci durere si suferinta in inima persoanelor din jurul tau care te iubesc...si poate, de atata durere se vor sinucide si ele...apoi si persoanele dragi lor si asa mai departe..Hai sa ne sinucidem toti :) Nu declansezi decat un dezastru. Dai dovada de lasitate si cel mai important lucru este faptul ca iti refuzi orice sansa la fericire. Nu trebuie decat sa mai citesti inca odata ceea ce am scris. Lasa momentul si gandul rau sa treaca..nu-i da curs... Consulta un medic si un psiholog! Au trecut ceva ani de cand am scris articolul si in acest timp se puteau intampla multe. Dar ti-am raspuns...ceea ce inseamna ca... inca nu m-am sinucis. Crede-ma ca nu regret :) Intr-o zi ai sa gandesti la fel. Bafta !
Trimiteți un comentariu