Bancuta noastra

Poate unii dintre voi ati simtit ajutorul lui Dumnezeu in viata voastra... Poate ca altii nu l-au simtit... Sau poate ca ei nu au stiut sa-l simta ?

Am sa va povestesc o intamplare prin care eu am simtit ca cineva acolo sus ma iubeste..

Eram in primul an de facultate, undeva inainte de sesiunea de vara. Intr-o seara am observat ca undeva la baza spancenei ochiului drept incape sa apara o umflatura. Initial nu i-am dat importanta insa, dupa 2 ore, cand m-am uitat din nou in oglinda, am observat ca aceasta se marise. Am dat si eu cu o crema antiseptica si m-am culcat.

In timpul noptii insa, m-am trezit cu dureri ingrozotoare la acel ochi si cand am incercat sa-l deschid nu am putut. Am mers sa aprind lumina si cand m-am vazut in oglinda m-am speriat. Tot ochiul era cat o ceapa ! In acel moment m-am speriat foarte tare, l-am luat pe tata si am fugit cu masina la spital la boli infectioase. Acolo imediat mi-au pus perfuzii si mi-au facut doze foarte mari de antibiotice. Dioagnosticul a fost de celulita periorbitala prin infectie cu stafilococ auriu.Puteam sa fac septicemie daca mai stateam putin.

Am stat o saptamana intreaga in spital si cu toate astea, dupa ce infectia s-a retras, a ramas un granulom local care nu disparea sub nici o forma. Era de dimensiunea unui bob de porumb (poate chiar mai mare ). In acest sens, doctorita s-a hotarat sa cheme un chirurg sa ma opereze. Ooofff... Nu vroiam deloc sa ma operez. Simteam ca in timp va disparea. Dar doctorita s-a ambitionat sa ma trimita la chirurg de parca isi dorea sa raman cu cicatrice pe fata.

Am fost la un chirurg din policlinica spitalului care mi-a spus ca nu este necesar sa umblam acolo si mi-a si dat bilet catre doctorita infectionista. Aceasta cand a vazut a inceput sa-l bombane pe chirurgul din policlinica si imediat, de fata cu mine, a sunat un alt chirurg care i-a promis ca a doua zi de dim va veni sa ma opereze.

Eram foarte suparata. Intr-un fel credeam ca va disparea nodulul, dar pe de alta parte ma speriase si ea ca voi ramane cu el toata viata acolo. (era totusi destul de mare ). A venit seara si singurul lucru care imi mai ramasese era sa ma rog ca nodulul sa dispara si sa nu mai trebuiasca operat.

Am citit in noaptea aceea Paraclisul Maicii Domnului pana am adormit citind. Am adormit cu frica in suflet intrebandu-ma de ce m-ar ajuta Dumnezeu pe mine intr-un lucru atat de minor ?  Merit eu acest ajutor ?

A venit dimineata si m-am trezit direct la vizita medicilor. Doctorita venise cu o armata de chirurgi sa le arate nodulul de la ochiul meu. Cand unul dintre chirurgi mi-a inlaturat pansamentul de pe ochi, a exclamat cu surprindere :

,,Dar ce vreti sa-i scoatem doamna doctor ? Ochiul ? ,,

Nodulul disparuse peste noapte. Doctorita a iesit rusinata din salon.  M-am mirat cum de a diparut, mai ales ca avea o consistenta destul de dura. Era aproape ca un os crescut acolo. Insa Maica Domnului ma ajutase... Nu a contat ca nu era ceva grav... Nu a contat ca pana atunci nu crezusem in puterea Maicii Domnului... Nu a contat ca eram o necredincioasa... Ea m-a ajutat.

Din acel moment nu am mai avut nici o indoiala ca ajutorul divin vine la noi atunci cand avem nevoie.  Nu poate fi vorba de puterea autosugestiei pentru ca eu seara ma culcasem dezamagita si aveam o gandire indoielnica. Nu am crezut niciodata ca atunci cand speram mai putin, Dumnezeu ma va ajuta !

As vrea sa comentati si voi si sa povestiti de ce minuni ati avut parte in viata. In felul acesta poate si indoielnicii  vor incepe sa creada !